Un one-shot despre cum ar fi putut muri Chuck,tradus.Enjoy it!
El are 17 ani,e singur si beat,pe un acoperis.Nu e chiar modul cum viata ar trebui sa fie.El ar trebui sa aiba o mama care s-ar ingrijora cand el ar lua o gura de bere,si un tata care sa ii dea lecturi de citit si sa il duca la meciuri de basket.
Lumea e corupta,a gandit repede.Gandul e imediat spalat de un alt scotch dat pe gat.El se clatina si se uita in jos,unde omenirea se uita la el.El de abia aude usa acoperisului deschizandu-se,sau vocea fetei pe care a putut-o iubi/place si dori inainte.
-Sunt Chuck Bass!Nimanui nu-i pasa!striga el.
Blair nu stia daca macar a respirat in ultimele 10 minute.
Ea s-a uitat la sticla de scotch din mana lui.Tipic.Scotch-ul nu a fost niciodata bautura pentru teatru,dar ea plange,el e beat,pe un acoperis,deci teatrul era tot ce aveau.
-O fac.Nu intelegi? Voi fi mereu aici.Nu vreau sa pleci nicaieri.Nu as putea suporta.Asa ca orce vrei sa iti faci tie,te rog sa nu mi-o faci mie.Te rog.
Instinctul ii spune sa nu o lase inauntru,sa nu se desparta,asa cum au facut-o ultima oara.Dar in ochii ei sunt lacrimi,si el se duce si ii ia mana deoarece el se gandeste ca ea ar putea muri daca el nu ar exista.Dar ea este prea slaba si mai este si prea mult alcool tragand trupul lui in jos si in jos,in intuneric.Ca si caderea lui Alice in gaura iepurelui si apoi...Nimic.
.
.
.
Este asta iadul?
Asta nu e nici iad nici rai,nici purgatoriu.
Unde sunt atunci?
Esti oriunde simti ca trebuie sa fii.
Sunt mort,nu?
Poate.
Asta nu e un raspuns.Sunt mort?
Aici nu este 'da' sau 'nu'.Tu esti unde esti.
Oh...
.
.
.
Chuck Bass sta intr-o camera unde totul este alb.Cel putin,el gandeste ca e o camera.Daca ai privi chioras,ar arata putin cu spatele limuzinei lui,si daca el si-ar inclina capul spre stanga si-ar aminti pe unde a luato.El s-a uitat in spatele lui,si nu a mai putut respira.El o vede pe Blair,imbracata in negru,plangand in hohote,isteric.El se ridica spre ea,sa ajunga mai repede la ea,sa o atinga,pentru ca ea sa stie ca el e acolo.
Mana lui trece direct prin ea.
.
.
.
El s-a obisnuit cu locul,care nu e nici Rai nici Iad sau purgatoriu.El isi da seama repede ca poate sa se duca la orce destinatie ar simti nevoia sa se duca la momentul respectiv.Majoritatea timpului este pe acoperisul Victrolei.Este liniste si pace.Dupa o viata plina de agitatie ii placea sa creada ca merita asta.
.
.
.
Cel mai surprinzator lucru este probabil ca poate sa doarma aici.Pare ciudat ca el...
(Ce este el?Un spirit?O fantoma?Nimic?)
El inca simte toate simturile umane asupra lui.Nu ii place sa doarma deoarece este singura data cand nu o poate evita.El si-a inchis totusi ochii si brusc a orbit de frumusetea ei,lacrimile ei,modul in care se mototolea la pamant si el stia ca toata vina este a lui.
El nu a cautat niciodata sa fie ce este acum.Visul,torturand baiatul bogat care are oh-atat-de-multe vicii.Dar,asa este modul de viata,ea este ce este.Soarta lui a fost inevitabila din momentul in care s-a nascut.
.
.
.
Intr-o dimineata...
(Chiar au dimineti aici?In acest loc aiurea?)
El se trezeste in limuzina,stand in fata tatalui sau.
-Tu esti mort,i-a zis lui fara menajamente,lucru care nu inseamna nimic deoarece el e Chuck Bass.
Toata lumea moare.
(Acum el stie a cui e vocea.)
Sunt mort?
Tatal sau a asteptat un moment,s-a uitat la el,apoi i-a dat o bautura.
Nu inca.
Ar trebui sa fiu.
Si ce faci acum?
Stau aici cu tine.
Pleaca din limuzina,Chuck.
Nu pot.
De ce nu?
Deoarece,aici nu doare.Nu vreau,nu vreau sa fiu in durere,Nu vreau sa fiu mizerabil...Si nu vreau ca ea sa ma urasca.
Ei bine,noi nu primim intotdeauna tot ce vrem.
.
Chuck asteapta un moment,apoi da din cap,acceptandu-si soarta.Bart Bass a dat din cap inapoi.Este mai aproape de un 'Te iubesc\ decat au fost ei vreodata.Chuck si-a pus bautura jos si deschide portiera limuzinei si intra in lumina.
.
.
.
Charles Bass se trezeste intr-un spital unde totul e alb si vede o fata.Nu o printesa,sau o zeita sau o viziune.Doar o fata.Una a carei inimi a fost ranita de prea multe ori in cei 17 ani ai vietii sale.Dar ea il iarta oricum si il tine de mana.
Inca doare.
Chuck ii ia mana deoarece poate muri.
(Din nou)
Daca nu ar fi...
Chuck Bass nu a murit la 17 ani.
.
In schimb...el tine mana unei fete.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu