Chapter 1

 Primul capitol din poveste,sper sa va placa!:)

 Clary

    -Bunica Jane!am strigat la femeia ce ma astepta la aeroport.

    -Oh,Clary!

    Bunica ma imbratisa,putin rigida,probabil din cauza ca era cam slabita,si am mers amandoua apoi spre iesire.

    -Cine te-a adus,buni?

    -John a fost amabil sa vina cu mine.Il mai stii pe John,nu?

    -Imi amintesc.

    John Doyle a fost dintotdeauna pentru mine ca un unchi.E vecin cu bunica si cred ca au aceeasi varsta.De asemenea,John fusese prieten bun cu bunicul meu,ce a murit acum 5 ani.Inca de pe atunci,bunica a inceput sa aiba simptomele bolii.De atunci o duce rau cu sanatatea.John a fost mereu omul pe care te puteai conta.Avea o sotie mai tanara ca el cu 10 ani si o fata,care e si ea casatorita si are gemeni.Imi amintesc de asta,fiindca cand eram mica,mai veneam pe aici si ma jucam cu ei.

    Masina lui John,o Honda Civic veche,era parcata chiar in fata iesirii.Batranul ma saluta,apoi ma ajuta cu bagajele.A ajutat-o pe bunica sa urce in masina,apoi am intrat in masina.John vorbea acum despre cultura nu stiu cui,si eu nu am dat atentie discutiei.

    M-am uitat la bunica.Arata asa de slabita!Parul alb,era tuns scurt si era foarte rar,fata ridata si mai tare de cand o vazusem ultima data,iar bratele si picioarele ziceai ca sunt bete.Nici nu vreau sa ma gandesc ca o sa vina vremea cand ea nu o sa mai fie..Cine imi va mai da mie sfaturi?Cine ma va mai iubi asa de mult ca ea?

    Am lasat gandurile astea deoparte cand am ajuns la casa batraneasca a bunicii.Arata la fel cum mi-o aminteam.Doua etaje,cu o gradina enorma in fata,un foisor in mijloc,flori peste tot,ca doar era vara,leagane improvizate din funii,si legate de crengile copacilor,iar in spatele casei era livada ce se intindea pe mult teren.Nu stiu de ce,dar ma simteam mereu bine aici.

    'Fiindca aici e aerul irlandez' imi spunea bunica.Ok,trebuia sa recunosc ca era o diferenta mare dintre Irlanda si America.Inca nu stiu care imi place mai mult.Si chiar de m-am nascut in Irlanda,pe cand mama traia in casa bunicii cu tata din lipsa banilor,am trait de la 3 ani in New York.

    John ma ajuta iar cu bagajele,si eu am luat-o de brat pe bunica,mergand impreuna spre foisor.Mereu ii placea sa stea acolo si doar sa auda si sa priveasca.Genul de lucuri ciudate pe care le fac de obicei batranii.

    John a plecat apoi,fiindca trebuia sa faca cateva cumparaturi.

    -Clary,poti sa te duci sa despachetezi.Voi fi bine.

    -Esti sigura?

    -Sigur,micuto.

    Inca imi spunea 'micuto' chiar de aveam aproape 18 ani.Banuiesc ca in ochii ei aratam tot ca o fetita de 5 ani,cu dintii lipsa si parul scurt.

    O las pe bunica singura si ma duc in fosta camera a mamei,in care stateam eu cand veneam la bunica.Mi-am despachetat lucrurile.Mi-am pus toate hainele in dulap,am asezat cateva fotografii cu familia si Hanna pe noptiera,apoi mi-am scos laptopul,sa-mi verific email-ul.Aveam unul de la Hanna,intrebandu-ma daca am ajuns.I-am raspuns,iar apoi l-am inchis,fiindca nu aveam chef sa mai fac nimic la el.Am decis sa fac o plimbare.Era ora amurgului acum,si voiam sa ma mai uit prin oras,sa vad ce s-a schimbat.

    Mi-am lasat pe mine blugii albastri lungi ce ii aveam,dar mi-am schimbat tricoul intr-unul verde,simplu,parca reprezentand Irlanda.

    Am iesit saritoare din casa si i-am zis bunicii unde plec.Ea m-a oprit si mi-a dat si niste bani,ca sa cumpar paine si ce imi mai trebuie mie,adica dulciuri.

    Am mers pe trotuarul pe care-l stiam,trecand pe langa casa lui John.In 5 minute am ajuns in parc.M-am oprit in fata unei statui noi amplasate chiar in mijlocul sau,fiindca nu era aici ultima data cand fusesem.Probabil se schimbasera mai multe de  anul trecut.

    Atasata de statuie,era o harta detaliata a orasului.Am cautat cu privirea parcul,doar de amuzament.As fi putut merge in somn prin orasul asta si nu m-as fi ratacit.

    -Te-ai pierdut?o voce de baiat cu accent irlandez s-a auzit in spatele meu.

    Ma intorc pe calcaie si-l examinez pe tipul strain.E la fel de inalt ca mine,blond,purtand o sapca si o pereche de ochelari pe ochi.Era imbracat obisnuit.

    -Nup,ii zic punand accent pe 'p' si intorcandu-ma cu fata spre harta.

    I-am auzit pasii in timp ce inainta ca sa fie langa mine.

    -Atunci de ce te uiti la harta?spuse el,surazand.

    Mm...De ce ma uitam la harta?

    -Eh..imi caut un loc unde sa lucrez.

     Cuvintele mi-au venit pe loc,dar trebuia sa recunosc ca era o idee buna.Nu m-as mai fi plictisit vara asta,si as face si cativa bani.

    -Cunosc un restaurant care face angajari,spune tipul,bagandu-si mainile in buzunare.

    -Grozav.Poti sa ma duci acolo?

    -Sigur,zise iar,accentul irlandez cunoscundu-se puternic.Dar trebuie sa-mi zici numele tau.

    Ridic o spranceana la el.

    -Stii ca te-as putea minti,nu?

    -Am incredere in tine,imi spune zambind.

    Din cauza acelui zambet,am decis sa-i zic numele real.

    -Clary.

    -Eu sunt Niall,incantat de cunostinta,imi zice si intinde mana.

    Ii strang mana si pe fata lui apare o urma de mirare,dar dispare imediat ce plecam spre restaurant.

    -Si...ce faci in Mullingar?

    -Imi vizitez bunica,ii zic adevarul.

    Eram obisnuita ca baietii sa ma abordeze des in New York,si stiam cum sa-i tratez.Dar Niall parea chiar un tip dragut,si am decis-imediat dupa al doilea sau zambet-sa fiu sincera cu el.Nu lasam oamenii sa ma cunoasca prea des,dar am o premonitie ca el avea sa ma cunoasca.

    -Jane Donovan?intreba el curios.

    M-am intors la el,uimita.

    -Da,de unde stiai?

    -In orasul asta,toti se cunosc intre ei.Si bunica mea e prietena cu ea,chicoti el la sfarsit.

    -Aha...

    Ajungem la restaurant si-mi dau seama ca-l recunosc.Mergeam uneori cu mama si tata aici sa mancam.Proprietarul era un tip pe nume Bill,de o varsta cu mama,si am fost fericita sa-l vad servind.

    -Hei Bill!ii zise Niall.Nu ziceai ca ai un post liber pe aici?

    Bill ridica capul si-mi intalni privirea.

    -Bill!Ce mai faci,omule?il intreb eu si el vine la mine.

    Mereu vorbeam asa cu el,chiar de mi-ar putea fi tata.

    -Clary!A dat Domnul sa mai treci si pe aici?Imi pare bine sa te vad.

    -Si eu.

    Se uita la Niall.

    -Vrei sa te angajezi?il intreba.

    -Nu,nu.Pentru Clary.

    -Haha!rase Bill.Micuta Clary sa munceasca?Nu prea cred.

    -Hei!Pot sa muncesc sa stii!Adica ce se presupune ca voi face toata vara pe aici?

    -Stai toata vara?intreba Niall curios.

    -Da,pana pe 30 august,am oftat.

    -Imi pare rau micuto,imi spune Bill.Nu mai am nevoie de nimeni.

    -Oh..nu-i nimic.Oricum nu prea voiam sa lucrez intr-un restaurant..

    Bill se uita spre usa,unde intrara un grup de adolescenti.

    -Trebuie sa plec.Ce-ar fi ca voi doi sa luati loc la o masa?Cina e din partea mea.

    -Ce idee buna!zise Niall entuziasmat.

    -Hmm,fac eu.Nu prea mi-e foame.

    -Ce?Cand ai mancat ultima data?

    Da ce-l interesa asta pe Niall?Intre timp,Bill pleca.

    -Cred ca dimineata,in avion.

    -Huh?Poftim??se uimi el.Si nu mori de foame??Au trecut 12 ore!!

    -Nu prea.

    El ridica iar din spranceana,exasperat.Ha!Incepea sa-mi placa asta!

    -Ce-i??

    -Tu o sa mananci cu mine acum,zise el pe un ton impunator si chiar voiam sa protestez dar mana sa o gasi pe a mea si ma trase dupa el,pana ce am ajuns la o masa mai ascunsa.Imediat,un chelner,altul decat Bill veni sa ne ia comanda.

    Niall comanda specialitatea casei,care o mai fi si aia si cand imi veni randul sa zic,i-am zis ca la fel.Oricum nu aveam sa mananc.Prea mult.Sau poate da?

    -Auzi,spune blondul mai tarziu,dupa ce soarbe din Cola lui.

    -Huh?

    -Cred ca ti-as putea gasi eu un loc unde sa lucrezi.

     -Serios?l-am intrebat entuziasmata.In ce domeniu?

    -Muzical.

    -Suna bine.

    -Scuza-ma,Niall,o fata cam de varsta noastra venise la masa noastra si se uita aproape ca o disperata la el.

    -Huh?Niall o observa pe tipa.

    -Poti sa faci o poza cu mine?

    -Oh,sigur.

    Niall ii zambi si se ridica.Tipa imi dadu mie aparatul si cei doi au stat la poza.

    -Stai,facu tipa.Inca una in care nu porti ochelarii,te rog?

    Niall se supuse si-si dadu jos ochelarii.Am ramas uimita la cat de albastri erau ochii lui...erau ca cerul.Puteai sa cazi in ei si sa inoti o vreme lunga acolo,si chiar sa-ti placa.

    -Mersi mult!zise tipa.Pa!

    Si a plecat.

     Ok,asta a fost ciudat.

    -Esti un fel de vedeta locala si eu nu stiu?ridic o spranceana intrebatoare.

    Niall paru surprins pentru cateva secunde.Scutura din cap putin,parca nevenindu-i sa creada.Ok,ce era cu el?

    -Sunt...hmm...popular in liceu.

    -Aha.

    Din fericire,nu isi mai pune ochelarii,si eu incep sa ma indragostesc de ochii sai.

    Nu ne mai spunem nimic ca ne soseste mancarea,si atunci mi-am dat seama ca imi era foame.Si cinam cu un tip ce abia il cunoscusem.Mda,asta e tipic eu.

    Niall manca cu pofta,ceea ce a dus la intrebarea mea;

    -Umm tie chiar iti place sa mananci,nu?

    -Nici nu ai idee,zise el razand.

    Terminam de mancat repede si incepem iar sa vorbim.Ma intreaba de unde sunt si ii raspund.Apoi,imi cere sa-i descriu New York-ul,asa cum il vad eu.Ce fac eu acolo,ce prieteni am,scoala,familie etc.Peste vreo ora,mi-am dat seama ca vorbisem doar eu si el nu-mi spusese nimic despre el.

    -Dar tu?il intreb.Cu cine stai aici?

    -Cu tata.Dupa ce au divortat,mama s-a recasatorit si sta acum in Edgeworthstown.Am un frate mai mare,Greg.Ma inteleg bine cu toti.

    -Ce faci vara asta?il intreb curioasa.

     Ce ar face un adolescent popular,asa cum pretindea ca era?

    -Umm,facu el ganditor.Petreceri...excursii cu tru...familia.Vizite la rude indepartate..Ca in orice vara.

    -Poate te induri si de mine si o sa ma duci si pe mine la o petrecere ceva,ii zic,zambindu-i.

    Imi zambi inapoi.

    -Mergem?intreb eu apoi.

    El fu de acord.

    Ii spunem 'la revedere' lui Bill si pornim amandoi spre parc.Ne oprim acolo,si ne asezam pe o banca.

     'Viva la vida' de Coldplay suna si imi dau seama ca e telefonul meu.Niall pare surprins,dar nu am timp sa-l intreb de ce.Ma suna Hanna.

    -Alo?Da,eu sunt,cine altcineva?Sunt bine.Da.Sunt in oras.Haha.Hai,vorbim cand ajung in casa,sunt cu cineva acum.Paa!

    -Prietena ta cea mai buna?

    -Mda.

    -Iti place Coldplay?

    -Da!Sunt chiar super!ii zic.

    -Alti preferati mai ai?intreba curios.

    -Normal..The Script,Green Days,Boyce Avenue...hmm si mai multi.Tu?

    -Cam tot asa.'Viva la vida' e preferata mea,imi zambi el.

    -E o melodie faina,am fost eu de acord.

    O alta melodie sparse linistea,si de data asta imi era necunoscuta.Era telefonul lui Niall.

    -Alo?In oras.Acum,serios??Dar nu trebuia sa ajungeti maine?Haide,ma!Bine,bine...Vin.

    Inchise telefonul si se uita la mine,cam suparat.

    -Trebuie sa plec sa iau pe cineva de la aeroport.

    -Cineva de care sa-mi povestesti maine?intreb fara sa ma gandesc.

    -Sigur,de ce nu.

    Niall se ridica,si dintr-o miscare,imi lua iphone-ul din mana.

    -Ce faci?il intreb.

    -Imi scriu numarul meu in contacte.

    -Stii ca iphone-ul meu e din USA,nu?

    -Mda,si?

    El continua sa butoneze.

    -Nu merge in UK,duh!

    -Oh,chiar asa!Si cum te-a sunat prietena ta?

    -Banuiesc ca merge sa fiu sunata...

    -Mmm..In orice caz...sa il ai acolo.Ma suni de pe alt telefon.L-am luat si eu pe al tau.Vorbim maine,da?

    -Da.

    Niall se mai uita o data la mine,apoi pleca.

    Am plecat si eu spre casa,dar nu inainte sa trec pe la magazin.

    Acasa,bunica se uita la televizor,iar eu nu am vrut sa o deranjez,asa ca m-am dus in camera mea.

    Pentru o ora,am mai umblat pe laptop,apoi mi s-a facut prea somn.Totusi,fusese un zbor lung.

    Ultimul gand,inainte de a adormi a fost cu Niall si ochii sai albastri,ca de inger.

            ~